8 curiozități despre Al Capone, cel mai temut gangster din SUA (2025)

Amenințări, violență, asasinate, mită și corupție – niciunul dintre aceste concepte nu i-a fost străin lui Al Capone, unul dintre cei mai celebri gangsteri din istorie.

Liderul unei rețele infracționale enorme, Capone a reușit ani la rând să le scape autorităților printre degete, iar personalitatea sa legendară i-a fascinat pe oameni de-a lungul anilor și a devenit subiectul multor filme.

Așadar, în acest articol îți prezentăm opt lucruri interesante despre Al Capone, gangsterul temut care și-a pierdut mințile din cauza sifilisului.

Născut la 17 ianuarie 1899, în New York, Alphonse Capone a fost al patrulea din cei nouă copii ai lui Gabriele și Teresa Capone, care emigraseră în SUA din Italia în 1893.

Al Capone s-a apropiat de lumea interlopă încă din copilărie. A intrat într-o bandă din New York și a abandonat școala în clasa a șasea. Ulterior, s-a alăturat bandei Five Points din Manhattan și a lucrat ca paznic și barman la Harvard Inn, un local deținut de mafiotul Frankie Yale.

În 1918, s-a căsătorit cu Mae Coughlin. Cei doi au rămas împreună până la moartea lui Al Capone și au avut un copil, Sonny.

În 1920, Capone s-a mutat în Chicago. Unele legende susțin că a fost nevoit să părăsească New York-ul pentru a se ascunde după ce îl rănise grav pe un membru al unei bande rivale.

Potrivit altor relatări, Al Capone s-a mutat la Chicago pentru că fusese recrutat de temutul mafiot Johnny Torrio, care voia să își extindă influența în Chicago.

În 1917, în timp ce lucra la Harvard Inn, Al Capone a insultat o clientă, iar fratele acesteia a ripostat, tăindu-l pe față cu un cuțit. Rămas cu o cicatrice proeminentă, Capone era vizibil deranjat de acest defect.

Când i se făceau fotografii, își ferea mereu obrazul rănit. Mai târziu, a susținut că a dobândit cicatricea în război, cu toate că nu se înrolase niciodată în armată.

După ce Capone a devenit un gangster cunoscut, presa l-a poreclit pe „Scarface” („Față cu cicatrice”), poreclă pe care gangsterul o detesta. Când vorbeau despre el, asociații săi îl numeau „Big Fellow” („Tipul cel mare”), în timp ce prietenii îl cunoșteau ca „Snorky” („Dichisitul”).

Ajuns în Chicago, Al Capone a lucrat pentru Torrio, care făcea parte dintr-o rețea criminală condusă de un bărbat cunoscut drept Big Jim Colosimo. Când Colosimo a fost ucis, posibil în urma unui asasinat comandat de Torrio, acesta din urmă a preluat conducerea organizației infracționale și l-a numit pe Capone mâna sa dreaptă.

În ianuarie 1925, Torrio a fost împușcat în fața casei sale. A supraviețuit atacului, dar a părăsit orașul Chicago în același an, numindu-l drept înlocuitor pe Capone, care avea 26 de ani.

În următorii ani, Capone și-a extins rețeaua și a devenit unul dintre cei mai celebri mafioți din SUA. Potrivit unor estimări, organizația pe care o conducea producea aproximativ 100 de milioane de dolari pe an.

Cea mai mare parte a banilor provenea din traficul de alcool, jocuri de noroc, prostituție, înșelăciune și alte activități ilicite. La apogeul „carierei”, Al Capone se îmbrăca în haine extravagante și îi plăcea să stea de vorbă cu reporterii.

A devenit o celebritate internațională și nu a manifestat niciodată vreo remușcare pentru modul în care își câștiga existența. Ba mai mult, pretindea că le face un serviciu locuitorilor din Chicago:

„90% dintre oameni beau și pariază, iar infracțiunea mea a fost faptul că le-am oferit aceste distracții”, a afirmat la un moment dat Al Capone.

În dimineața zilei de 14 februarie 1929, șapte membri ai bandei conduse de un rival al lui Capone, George „Bugs” Moran, au fost împușcați într-un garaj din cartierul Lincoln Park din Chicago.

Grupul de atacatori a fost format din cel puțin patru bărbați, doi dintre ei îmbrăcați în polițiști. Asasinatul a devenit cunoscut drept „Masacrul de Sfântul Valentin” și a făcut vâlvă în presa și societatea vremii.

Autoritățile au urmat numeroase piste și au interogat o mulțime de suspecți, însă fără rezultat. În cele din urmă, în public au apărut speculații cu privire la faptul că crimele fuseseră comandate de Al Capone, care se afla în Florida la momentul atacului.

Deși era suspectat, Al Capone nu a fost pus sub acuzare niciodată, iar cazul a rămas nerezolvat.

Deși a controlat fățiș o vastă organizație criminală și a ordonat numeroase asasinate, Al Capone a reușit să evite urmărirea penală ani de zile, mituind polițiști și oficiali publici și amenințând martorii.

Temutul gangster a primit prima condamnare penală în mai 1929, când a fost arestat pe motiv că purta o armă ascunsă. La momentul respectiv, mafiotul se întorcea în Chicago de la o reuniune a capilor crimei organizate care avusese loc în Atlantic City.

A fost condamnat la un an de închisoare și a fost eliberat în martie 1930. O lună mai târziu, Comisia pentru Criminalitate din Chicago a publicat pentru prima oară o listă cu cei mai periculoși infractori din oraș. Pe primul loc, „inamicul public numărul unu”, se găsea Al Capone.

Între timp, la ordinele președintelui Herbert Hoover de a-l prinde pe Capone, guvernul federal a întocmit un dosar penal împotriva mafiotului, pentru evaziune fiscală. În iunie 1931, Al Capone a fost pus sub acuzare.

A încheiat o înțelegere cu procurorii, iar în schimbul recunoașterii faptelor procurorii urmau să recomande o condamnare de doi ani și jumătate de închisoare.

Dar judecătorul a respins înțelegerea, Capone și-a retras mărturisirea, iar cazul a fost judecat. La începutul procedurilor extrem de mediatizate, judecătorul a schimbat grupul de potențiali jurați după ce s-a aflat că mai multor persoane li se oferise mită pentru a-l favoriza pe Capone.

În octombrie 1931, juriul l-a găsit pe gangster vinovat de cinci din cele peste 20 de capete de acuzare.

Al Capone a fost condamnat la 11 ani de închisoare și amendat cu 50.000 de dolari. Era cea mai dură sentință pentru evaziune fiscală pronunțată până la acel moment.

În mai 1932, Capone, în vârstă de 33 de ani, și-a început executarea pedepsei la penitenciarul din Atlanta. Doi ani mai târziu, în august 1934, a fost transferat la penitenciarul federal inaugurat cu puțin timp în urmă pe insula Alcatraz, în Golful San Francisco.

Închisoarea de maximă securitate, destinată infractorilor deosebit de violenți sau cu probleme disciplinare, primise primul contingent de deținuți chiar la începutul lunii.

Deoarece nu a creat probleme cât timp a fost închis în închisoarea din Atlanta, cel mai probabil autoritățile l-au transferat pe Al Capone la Alcatraz pentru a genera publicitate pentru noul penitenciar.

În timp ce se afla la Alcatraz, Capone, care fusese diagnosticat deja cu sifilis, a început să prezinte simptome ale bolii, inclusiv demență.

Pe măsură ce starea lui s-a înrăutățit, medicii închisorii l-au tratat infectându-l cu malarie, în speranța că febra cauzată de malarie va ucide sifilisul.

În schimb, tratamentul aproape s-a dovedit fatal pentru Capone. În ianuarie 1939, a fost eliberat de la Alcatraz și a fost transferat la un penitenciar de lângă Los Angeles, pentru a-și ispăși ultimul an din pedeapsă.

În timpul șederii la Alcatraz, Capone și-a procurat un banjo. Condamnații aveau voie să se alăture orchestrei închisorii dacă aveau un instrument, motiv pentru care Capone a început să învețe să cânte.

Singura problemă era că gangsterul nu avea deloc talent muzical, astfel că nu a fost primit în orchestră.

Al Capone a fost eliberat din închisoare în noiembrie 1939, apoi a fost internat câteva luni, primind tratament pentru sifilis. În ultima parte a vieții, celebrul gangster a stat departe de lumina reflectoarelor, retras la conacul său din Florida.

În anii ‘40, a devenit unul dintre primii civili care au primit penicilină ca tratament pentru sifilis. Dar creierul îi era deja grav afectat și era prea târziu pentru a se vindeca.

Își petrecea zilele îmbrăcat în pijama, căutând o comoară pe care o credea îngropată în curtea casei și purtând discuții imaginare cu prieteni de mult decedați.

În ianuarie 1947, Capone, în vârstă de 48 de ani, a suferit un accident vascular cerebral, iar apoi s-a îmbolnăvit de pneumonie.

A murit în vila din Florida la 25 ianuarie 1947. Al Capone a fost înmormântat în Chicago, lângă tatăl și unul dintre frații săi. În 1950, familia Capone a transferat rămășițele celor trei bărbați la Cimitirul Mount Carmel din Hillside, Illinois.